Se cerne peste tâmple
parfumul vieții duse,
încărunțește viața
cu
mine împreună,
pașii
mă duc alene
spre vremile
nescrise,
mă-mbracă primăvara
cu florile-n cunună.
M-ademenește noapte
în șoapte ne-nțelese,
pare c-ar fi o zână,
dar
zâna nu-mi vorbește,
pare că-mi dăruiește
cuvinte neculese,
pare
c-ar vrea să-mi spună:
tu viața ți-o trăiește!
M-ademenește ziua
cu mreje neștiute,
pare
c-ar fi crăiasa
din cartea cu povești,
pare că îmi arată
cărări necunoscute,
pare
c-ar vrea să-mi spună:
tu, omul să-l iubești!
Se încunună ziua cu
noaptea-n vis de taină,
își fac un legământ cu mine
să îmi fie,
îmi dăruiesc un trup ce-mi
e o altă haină,
îmi pun în suflet ani și-mi
spun : încă ești vie!
Silvia Urlih 24.03.2018
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu