Ochii tăi vin la țărm
unde doare-nserarea,
mă încuie-n petale
care strig-a iubire,
ochii mei se aprind,
dar mă uiți în uitare,
ochii mei
plâng în șoaptă
și-n a lor strălucire.
Ochii tăi ard în ciuturi
fără apă,
li-i sete,
ochii mei însetați
se-oglindesc în oceane,
ochii tăi îmi oferă vinul vechi
să mă-mbete,
ochii mei te privesc,
dar îi văd sub obloane.
Ochii tăi mă săgeată,
îi cunosc din vechimi,
ochii mei le răspund și le spun
„bun venit”!
ochii tăi nu mă văd
și îți sunt anonimi,
ochii
tăi nu mă văd,
între
timp,
au
cernit.
Ochii
mei te cunosc,
i-am
văzut ani în șir,
ochii
tăi au uitat că mă știu
de milenii,
ochii
tăi au uitat
că
le-am fost
trandafir,
ochii
mei te așteaptă,
le
așterne vecernii.
Silvia Urlih 05.03.2018
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu