Ne ducem pașii printre morți,
ne rătăcim
printre morminte,
mințim
că suntem vii și-ntregi,
dar nu ne suntem viețuire,
ne amăgim că dăinuim
și ne ascundem
în cuvinte,
cuvinte care ne ucid și sufletul
și trupul
și mersu-n nemurire.
Sunt trupuri
care-și merg alături,
până la capătul de drum,
sunt oameni
care-și spun că sunt
și că trăiesc
deși sunt morți,
sunt oameni
care rătăcesc
și se-amețesc cu-al
lor parfum
sunt oameni
ce se cred viori
dar și-au pierdut
cântarea-n sorți.
Ne ducem pașii printre
vii
Dar viii
nu ne văd de nori,
prin labirintul vieții
noastre
ne căutăm
cheia-n noroi,
suntem doar puncte
mișcătoare
ce-și caută raza-ntre
sori,
ne ducem pașii către
noi,
dar
pașii curg
în lung șuvoi.
Silvia Urlih 24.03.2018
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu