Mamă,
ești lună,
iar aștrii
îți sunt lumânare,
ești
suflet
ce zboară
dincolo de nori,
știi…
azi
depărtarea de tine mă doare,
iar mâine,
mâine
poate vom
fi două surori.
Mamă,
ești
soare,
iar razele
tale îmi mângâie fața,
ești
suflet
plecat în
pământ
însă încă
îmi ești ,
îmi ești
în izvor,
îmi ești
în ușa
ce-mi
deschide dimineața,
îmi ești pădure,
și-mi
scrii povețe
din
cerurile-mpărătești.
Mamă, ești zâmbet, îmi ești icoana
ce o port la piept,
îmi ești amintire, iar eu… spre tine
încet mă îndrept.
Silvia Urlih 07.03.2018
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu