Ne pierdem în aroma vieții,
ne-aprindem
în îmbrățișări,
ne-mpreunăm în nedormiri
și
în nesomnul dimineții,
când ne trezim
nu recunoaștem să suntem roua
dintre zări,
suntem
doar trupuri ostoite
pe tivul croșetat al ceții.
Ne-mpreunăm în desfătări
cu foc
ce arde-n sloi de gheață,
aprindem candela în zori
căci
noaptea ne-a furat cu ea,
ne căutăm în labirint
și ne găsim în fortăreață,
săgeata zorilor
ne cheamă
să ne fim soare
într-o stea.
Ne-nlănțuim
în dans feeric,
ne căutăm
în labirint,
ne regăsim în sărutări
și-n glas tăcut
ce cântă-n geamăt,
pare c-am fi în cer eteric,
pare că am băut absint,
pare c-am fi pădure-n râu
ce curge lin
în dulce freamăt.
Silvia Urlih 20.03.2018
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu