Sunt femei
ce și-au pierdut crezul,
viața,
întregirea,
și-au pierdut visul în doi,
vis
ce l-au avut acasă,
s-a frânt cerul vieţii lor,
le apasă negăsirea,
s-a rupt inima în două,
greutatea o apasă.
Merg pe drum fără hotar,
e pustiu,
parcă-i eclipsă,
dealuri fără văi își sunt,
se roagă,
imploră sfinții,
sunt ca ţipăt de cocor ce-şi
jelesc
cocorul lipsă,
plânge cerul jalea lor
de se clatină
şi munţii.
Sunt femei care-au crezut
în frumosul
căsniciei
și-au pus sufletul pe tavă
celui ce „le-a cumpărat”
au crezut în vorba lui
și-n contractele hârtiei,
dar,
contractual a fost fals…
au crezut,
s-au înșelat
Silvia Urlih 26.03.2018
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu