O SĂ TREACĂ…TRĂIESC ! - Silvia Urlih

Simți uneori

că te strâng pereții-ntre cărămizi,

că pământul se surpă cu tine,

sub tine,

simți că plutești

printre fluturi care-s încă omizi,

că prin veri nu ți-e soare,

nu ți-e vară

și nici nu ți-e bine.

Simți uneori       

că te-apasă cavouri cernite,

că-ntre cruci fără nume

nu îți afli mormânt,

simți că pe frunte

te-apasă mii de cuțite,

și îți cauți un loc

să te-ascunzi

în pământ.

Simți uneori

că te pierzi printre pomi fără frunze,

că te-afunzi într-o grotă

și că nu poți să ieși,

simți …

și auzi uneori

doar cuvinte confuze,

și nu poți să-nțelegi cine-ai fost,

cine ești.

Simți uneori…

dar e totul firesc,

e firesc să te doară,

e firesc ca să uiți tot ce-a fost nefiresc,

e firesc,

poți să urci treapta-n zbor,

o simplă scară,

e firesc să îți spui :

o să treacă…trăiesc !

Te trezești din coșmar și te vezi noul om,

te trezești să trăiești, viața-i alta acum,       

ești și frunză, și floare ești și fructul din pom,

tot ce-a fost suferință e-amintire, e scrum.

Silvia Urlih 04.03.2018