În farmecul iubirii
ce se-mparte-n doi,
stau
trezitele iubiri
fără porţi şi chei,
sacadat se-aud bătăi,
ritm ameţitor,
paşi din cântecul iubirii,
se învârt prin noi.
Colindă paşii
pe cărarea vieții,
înverzesc
ca firul ierbii,
venele zvâcnesc,
troienesc aleile,
sufletul îți cântă,
frunza verde-a-dragostei
tremură tăcută.
Sunt cărări
ce te afundă
prin desişul vieţii,
amețești în tufe
cu miros de-amor,
te pierzi ca-ntr-un labirint,
rămâi prizonier
şi rob,
dragostei eterne.
Silvia Urlih 27.03.2018
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu