Prin stropi
de vise colorate
pășesc
zâmbind
spre univers,
mă mlădiez
precum alunul
când
își hrănește
rădăcina,
mă scriu
în pete de
culoare,
rescriu în
viață
vers cu vers,
mă înconjor
de îngeri blânzi
să îmi arate
ei
lumina.
Prin roua
gândurilor
cern
și primăveri
și ierni
geroase,
descui
cu cheia din
vechimi
albastre
doruri
colorate,
prin întrebări
alerg desculță
iar tălpile
de ger mi-s
roase,
alerg printre
păduri umbrite
și prin grădini
de ani arate.
Printre câmpii
îmi caut grâul
să-mi plămădesc
altă aflare,
noroc
și soartă
și trăire
rechem,
să-mi fie floare-n
piept,
mai scotocesc
prin amintiri,
mă regăsesc,
dar,
nu am stare,
vreau să
revin dintre plecări,
nu-i încă
vremea,
mai aștept.
Silvia Urlih 02.03.2018
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu