Suntem
două ne-ntregiri
ce se caută într-una,
trup ciuntit de când
se naşte,
caută punctul sortit,
înspre capătul de
drum,
uneori
ajunge slut ,
nu-şi găseşte-n el
ființa,
rămâne neîmplinit.
Ai
o inimă ce bate
cum bătea odinioară,
da-i lipseşte
întregirea,
e ca ușa fără cheie,
ar deschide să privească
către lumea de afară ,
dar
nu-i uşa pentru cheie,
e un zid
ce nu se-ncheie.
Ne-ntregiți suntem în
lume
fără picul de iubire,
ne-ntregiți
umblăm prin lume-n
căutarea
împlinirii,
nu ne suntem un întreg,
alergăm în nesortire,
nu ne suntem cerc
închis
și
murim sub cerul serii.
Silvia Urlih 21.03.2018
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu