TESTAMENT ÎMI E SOROCUL - Silvia Urlih

Reaprind scânteia moartă,

o învii lumină,

o-mpreun cu umbra moartă,

prizonieră-n gheață,

luminez

tot labirintul

ce miroase-a smirnă,

reînvii din morți mormântul

ce îmi este viață.

Retrezesc în jocul cald,

dansuri de iubire,

amorțită-n dansul meu,

prind din nou avânt,

îmi semnez cu inima

noua mea trezire,

în genunchi

sărut cu gândul

mersul pe pământ.

Îmi curg lacrimi

din iubirea ce s-a dezghețat,

se aprinde focul vieții,

scriu un testament,

testament

îmi e sorocul pe pământ curat,

am plătit pe viața mea,

doar

un singur cent.

Silvia Urlih 20.03.2018