Pe umeri moi de suflet,
pietrele
n-au loc,
tu,
joacă-te de-a bunul,
ei
joacă-se ce vor,
nu te juca de-a vorba,
căci vorba nu-i ghioc,
vorba e alinare,
e floare,
e izvor.
Pe umeri goi de neguri,
tu
pune înfloriri,
pune
cascade albe
de pomi înrourați,
pune livezi în floare
de doruri
și doriri,
pune-nfloriri de soare
și
nouri nepictați.
Pe umeri goi de gânduri
pune gând
înverzit,
pune înmuguriri
și flori
ce dau în floare,
pune trezirea vieții
ce-n viață s-a trezit,
pune gândirea-n dor,
căci,
doru-n dor
nu doare.
Silvia Urlih 19.03.2018
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu