Dacă o clipă
ți-ai lăsa sărutul pe-ntunecimea
mării
să fie iară verde,
dacă o clipă
ți-ai lăsa suflarea
să sufle
peste valul înspumat,
dacă o clipă
ți-ai lăsa privirea
ca în privire,
privirea să-mi dezmierde,
aș fi iar întregirea
ce în întreg se vede,
aș fi iar ce am fost,
aș fi înger de viață aninat.
Dacă în dimineață
mi-ai căuta aflarea
ce-n noaptea adormită
o clipă s-a oprit,
dacă în clipa zilei
mi-ai fi rază de soare
ce s-a oprit în zori
să-mi fie alinare,
dacă în asfințit mi-ai arăta
apusul
ce în apus se culcă
să-și fie răsărit,
aș fi iar pruncul vieții,
aș ști iar să iubesc,
mi-aș regăsi puterea să-mi fiu
din nou
cărare.
M-aș regăsi prin tine, dacă
mi-ai fi în clipă, o clipă.
Silvia Urlih 28.03.2018
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu