Nu-i încă
vremea
să las
copacii să plângă
a pustiu,
nu-i încă
vremea
să las
oceanul
să își golească
valul,
nu-i încă
vremea
să las
izvorul să-și spună:
o să fiu,
nu-i încă
vremea
să las
pădurea
să își
usuce
ramul.
Nu-i încă
vremea să plec spre nemurire,
nu-i încă
vremea să spun: rămâi cu bine,
nu-i
încă vremea să mor fără iubire,
nu-i încă
vremea să-mi fiu fără de tine.
Nu-i încă
vremea
să las
iubirea să plece
fără mine,
nu-i încă
vremea
să las
durerea
să-mi
plângă fără noi,
nu-i încă
vremea
să-mi spun
:
îmi este
bine,
nu-i încă
vremea
să-mi las
speranțele-n
noroi.
Silvia Urlih 26.03.2018
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu