Femeie, versus bărbat. Bărbat, versus femeie. Mereu m-am
întrebat, de ce femeile sunt atât de sensibile și de devotate. De ce au mari
așteptări de la partenerul său. De ce se dăruiesc trup și suflet relației,
uneori, fără să aștepte nimic la schimb ?
Apoi, iar m-am întrebat, de ce bărbatul ar face orice până când
te cucerește. Caută tot felul de tertipuri pentru a te determina să te
îndrăgostești de el, până îl accepți să fie parte din viața ta.
Mă macină însă o mare întrebare. De ce femeia rămâne
statornică în iubirea ei, iar el, bărbatul, după ce îl accepți, își schimbă
total atitudinea? Ce metamorfoză se întâmplă în mintea lui ? Adică, după ce
și-a văzut sacii în car, trebuie să se culce pe-o ureche? Oare bărbații nu
conștientizează că o relație se construiește, cărămidă cu cărămidă, apoi,
„casa” relației trebuie întreținută de amândoi?
Tu, „i-ai făcut curte”, ea, te-a acceptat. Ai ajuns să devii
prioritate a vieții ei, nu i-a păsat de neajunsurile sau defectele tale (pentru
că i se părea că defectele nu-ți sunt defecte). A vrut să creadă despre tine că
ești perfect, cu toate imperfecțiunile tale. Spera că dacă o iubești, te vei
schimba pentru ea.
Ea ți s-a dăruit cu mintea, trupul și sufletul ei. S-a
străduit să nu-ți lipsească nimic, nici mâncare, dar nici momentele în care îți
doreai să fii doar tu cu tine. Ți-a respectat momentele tale de libertate. A
durut-o, dar a avut puterea să treacă și peste asta.
Doar că, la un moment dat, a costatat că tu te concentrai
doar pe prioritățile tale, iar ea, era printre ultimele. Cu timpul, ea a învățat
să trăiască în singurătate, însă această singurătate a ei, a îndepărtat-o de
tine.
A trecut o vreme, iar tu nu observai cum se ofilește, cum nu
mai este veselă, cum nu-ți mai gătește mâncărurile tale preferate. Nu îi
observai ochii înlăcrimați.
Te-a făcut prioritatea ei, dar, a obosit să ți se tot dedice.
Ce a făcut ? A ales să plece și să lase în urmă TOT. De ce a
plecat ? Pentru că este o femeie înțeleaptă, care știe foarte bine ce-și
dorește de la viață și de la un bărbat. Nu te-a vrut în viața ei pentru a o
întreține financiar, pentru că se descurcă foarte bine și este capabilă să-și
asigure prezentul și viitorul. Te-a acceptat să faci parte din viața ei, pentru
că i-ai promis că-i vei dărui, exact ceea ce ei îi lipsea : IUBIRE, PREȚUIRE,
RESPECT ȘI DĂRUIRE.
Dacă a ales să plece, este pentru că nu ți-ai ținut
promisiunile. I-ai făcut capul mare cu ce îi vei dărui tu. Ai învățat pe de
rost sute de citate cu character motivațional și i le-ai recitat. Ea, în
naivitatea și credulitatea ei, chiar te-a crezut. Ce ai făcut apoi ? Când a venit
vremea să pui în practică acele citate, te-ai dovedit că ești repetentul vieții
tale. Ți-ai uitat toate promisiunile.
Iar ea, după un timp în care a oboist să tot aștepte să-i arăți
că ești omul care e aproape perfect, a ales.
A ales să renunțe la tine și la promisiunile tale. Decât să
împartă iar singurătatea la doi, a preferat să-i fie bine în singurătatea ei.
A plecat, iar tu, abia după plecarea ei ai înțeles ce ai
pierdut. O dată cu plecarea ei, ai rămas cu un gol imens. Degeaba ai implorat-o
să revină la tine. Ea, în înțelepciunea ei, a înțeles că, așa o dată ruptă,
chiar dacă va fi înnodată, se va simți nodul. La ce bun să reexperimenteze
aceleași experiențe ?
În timpul relației, ea ți-a tot dat șanse după șanse, a
trecut cu vederea multe dintre imperfecțiunile tale. Tu, ai făcut ceva să-mi
modifici imperfecțiunile ?
Pentru ca o relație să dureze, este obligatoriu ca ambii
parteneri să dăruiască și să nu-și uite promisiunile făcute la început de
relație. O relație nu se construiește pe nisipuri mișcătoare. Are nevoie de o
temelie dură pe care să se construiască o „casă” durabilă în timp.
P.S.
Răspuns la întrebări nu am, deci nu am nici soluții. Ce pot spune însă ? Nu rămâneți
în relații toxice la infinit.
fragment din cartea „ Gânduri pribege” - Silvia Urlih20.06.2019
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu