Ce a făcut Dumnezeu când l-am chemat ? - Silvia Urlih

Oare Dumnezeu este cel care mi-a adus suferințele din viață ? Oare El este cel care mi-a pus pietre pe umeri ? Oare El este cel care mi-a adus râuri de lacrimi ? Oare El este cel care a ales în locul meu ? Oare El este cel care mi-a pus munți în cale , munți cu stânci abrupt pe care trebuia să-l urc ? Oare El m-a aruncat în oceanul cu rechini ?

Cu siguranță că nu Dumnezeu a fost cel care mi-a adus suferințele din această viață. Eu mi le-am adus, eu mi le-am chemat pentru a înțelege ce e cu viața mea și cât sunt de puternică. El mi-a fost alături și m-a ajutat să urc muntele. El m-a îndrumat cum să resist în oceanul cu rechini, fără a deveni și eu rechin. El m-a învățat să rămân umilă în fața mea și a Lui.  El m-a învățat cum să rămân bună și iertătoare în fața celor care m-au rănit, iar rănile, chiar dacă încă mai sângerează, măcar nu mă mai dor, pentru că sângerează cu lacrimile Lui. Lacrimile Lui îmi sunt balsam…. Dar sunt și otravă celor care m-au rănit.

Am acceptat loviturile vieții cu demnitate, dar, din nefericire, am înțeles mult prea târziu că eu mi le-am adus în viață. Dumnezeu însă mi-a fost alături, ori de câte ori L-am chemat ca să mă ridice din suferință.

Uneori m-am simțit părăsită, alteori m-am simțit neînțeleasă. De fiecare dată însă aveam în gând că trebuie să-I cer ajutor.

Mereu îmi spuneam ( și continui să-mi spun în gând): Dumnezeule, nu mă lăsa până ce nu voi reuși să fiu ceea ce Tu îți dorești de la mine. Nu mă lasă să rămân în această deznădeje și ajută-mă să mă ridic iar. Luminează-mi Doamne mintea să pot vedea ce Tu îmi transmiți că trebuie să fac. Știu că Tu mă iubești și-mi vrei binele, iar eu, ca o neroadă, nu „văd” și nici nu „aud” ce-mi transmiți. Poate că nu sunt încă pregătită să mă înalț la nivelul dorit de Tine, poate că încă mai am de învățat din lecțiile pe care viața mi le dă. Nu mă lăsa fă devin un computer numai bun de aruncat la fier vechi.

Ce a făcut Dumnezeu când l-am chemat ? A venit ! Nimic din ceea ce eu am trăit în viața asta nu a fost întâmplător. Toate au avut un scop. Un singur scop. Trebuia să-L aflu pe Dumnezeu. Într-un final, L-am aflat. L-am aflat și am înțeles că fără El, nu aș fi fost nimic. Aș fi rămas un râu înlăcrimat.

Dumnezeu este IUBIRE din IUBIRE ! Rău faci, rău găsești, dar nu pentru că El s-ar răzbuna pe tine, ci pentru că tu , cel care nu ai învățat să-L iubești, rămâi în întuneric. Întunericul te rănește. Efectul de boomerang.

fragment din cartea „ Gânduri pribege” - Silvia Urlih
04.06.2019