Flutur sau vultur? - Silvia Urlih

V-ați gândit vreodată cum reușește un fluturaș, să ajungă fluture din o biată omidă ? Cum se metamorfosează, prin ce etape trece? Cum poate el, fluturașul, din omidă să devină fluture ? 

În primul rând, omida caută o ramură puternică de care să se prindă cu un fel de centură, ca și cum ar fi o centură de siguranţă, doar că este alcătuită din fire fine de mătase. De ce își caută o ramură puternică ? Pentru că acea ramură îi e renăscarea și pentru că ramurul puternic îi va dărui din puterea sa.

După un timp, coconul începe să se usuce, să năpârlească, începe să dea jos, piele după piele, până când purcede marea transformare. Se transformă din omidă, în fluture. Ce înseamnă asta ? Ce-și dorește omida ? Își dorește ca, din cineva care se târăște, să devină cineva care învață, apoi chiar știe să și zboare.

 Când îi cade și ultima piele, apare crisalida. Carapacea crisalidei se crapă şi fluturele îşi scoate  prima dată picioarele, apoi antenele și în final iese cu totul afară din carapace. După ce își simte picioarele suficient de puternice, fluturele își târăşte corpul și atipile afară și-și începe zborul.

Nu-i așa că metamorfoza apariției fluturelui este ca și în viață ?

Te târăși ani de zine încercând să fii pe plac tuturor. Te sacrifici, pentru a le fi bine tuturor. La un moment dat, realizezi că ești doar o omidă care se târăște în căutarea zborului ei.

Începem să realizăm că lumea nu se învârte în jurul nostru și că celor  în fața cărora ne-am târât pentru a le fi bine, nu le pasă de noi.

Am trăit, ani și ani de zile cu teama de a nu jigni pe nimeni, cu teama de a nu deranja și de a nu face rău nimănui, am trăit cu părerile noastre,  multe ori pertinente dar și cu sfaturile altora.

Ne-am dăruit și ne-am străduit să le fie tuturor bine, să nu le lipsească absolut nimic. Nu ne-a păsat de noi, pentru că ne-am simțit bine în rol de omidă, o omidă care visa să zboare.

Ca și viitorul fluturele…am stat în crisalidă și ne-am simțit bine în carapacea noastră.

Ce se întâmplă însă, când fluturele realizează că vrea să spargă carapacea în care și-a fost doar omidă și vrea să iasă, ba mai mult, că vrea să învețe zborul, ba și mai mult, vrea să și zboare ?

Am ieșit, am început să zburăm, însă, se întâmplă că, toți, absolut toți, vor să „vâneze” fluturele. Unii pentru frumusețea lui, alții pentru fragilitatea lui, alții pentru a-l pune în insectar.

Bietul fluture… a ieșit și el la lumină și, ce a constatat că i se întâmplă ? Când era omidă, era detestat pentru că era urâtă, pentru că se târa, pentru că era introvertită și pentru că se simțea bine în carapacea ei. Când și-a dorit să fie fluture și a și reușit, a început să fie „vânat”.

Ce-o fi mai bine? Să fii omidă sau fluture ? Din nefericire, indifferent cât de deosebit fluture ai fi, viața lui e doar de câteva momente. Așa se spune, că fluturii trăiesc doar câteva zile.

Știi ceva, om bun care citești aceste rânduri… am fost omidă, am spart crisalida, am devenit fluture și… mulți au înceract să mă „ucidă”. Dar, ce crezi, m-am lăsat „ucisă”? Nici pe departe. Mi-am depășit limitele, nu mi-am mai dorti să fiu flutur, ci vultur… un vultur care să poată zbura deasupra munților și al pădurilor și… al tuturor.  

Habar nu am ce e mai bine să alegi să fii în viața asta. Habar nu am ce e și cu viața asta, atunci când alegi să-ți fii doar un biet future.

Alege să fii vultur ! Un vultur se naște vultur din vultur, nu se metamorfozează din omidă.

Dar, dacă ești nevoit să te metamarfozezi, dacă viața te obligă se te metamorfozezi, învață să ai răbdare, învață să înveți și să „furi” ce-i mai bun de la viață.

Alege să-ți fii vultur! 

fragment din cartea „Gânduri pribege” - Silvia Urlih
18.06.2019