Plângi când simți că vrei să te descarci de trecut!- Silvia Urlih

Nu-i așa că acum îți vine să plângi? Nu-i așa că-ți vine să plângi cu vorbe?De ce-ți vine să plângi, de ce simți iar să te scapi de suferința trecută o dată cu lacrimile?De ce-ți reprimi plânsul ?

Dă-ți voie să faci ce simți. Nu e o umilință să plângi, nu e semn de slăbiciune .

Da, te bântuie iar trecutul. Fir-ar el să fie de trecut, cum vine el, când nu te aștepți, când nu-l chemi sau chiar când te simți bine. Citești ceva, și te duce în trecut. Te uiți pe tv. la un film și te duce în trecut. Auzi o poveste a cuiva care în acest moment suferă și te duce în trecut.

Dragii mei, de multe ori e bine să-ți lași plânsul să te spele de trecut. El, trecutul, ți-a lăsat răni adânci în suflet. Lacrimile te ajută să te vindeci.Bărbaților care sunteți voi bărbați, plângeți și voi, chiar dacă oa faceți în singurătate. Și pe voi vă ajută plânsul. Și pe voi vă ajută să vă descărcați de dezamăgirile trecute.   

Să nu-ți pară rău de suferințele prin care ai trecut. Să nu regreți că ai suferit. Suferințele te-au ajutat să înțelegi cine îți ești.

Pe unii, suferințele i-au îmbunat și i-au transformat în oameni buni, care pot înțelege și suferințele altora. „Sătulul nu l-a înțeles pe flâmând”.

            Pe alții însă, suferințele i-au înrăit, i-au transformat în lupi flămânzi. Mușcă și pe cine trebuie dar și pe cine nu trebuie. Sângele pe care ei l-au vărsta cândva, i-au determinat să se învețe cu sânge…. nu al lor, ci al altora.

Știi care-i diferența gustului ? Sângele vărsat de cel ce a fost rănit e dulce, sângele celui pe care îl rănești, e al naibii de amar. Dacă te hrănești cu sânge amar, mai devreme sau mai târziu, te vei otrăvi cu propriul sânge.

Hai să-ți dau un saft: nu te lăsa influențat de ură. Știi că ura te poate îmbolnăvi și îți poate otrăvi sufletul.

Cei care azi îți sunt alături, nu au fost parte a trecutului tău. Sunt ei vinovați de trecutul pe care tu l-ai trăit? De ce trebuie să te răzbuni pe cine nu merită, pe cine nu a fost parte a vieții tale trecute? De ce-i alungi cu răutatea, frustrările alegerile tale greșite și ura pe care ai înmagazinat-o în suflet, pe cei care-ți vor binele?

A plânge nu e semn de slăbiciune, ci e semn că ești o persoană puternică, care are nevoie să se descarce.

Plângi când simți că vrei să te descarci de trecut! Plângi cu vorbe rostite cu voce tare, bocește cu vorbe, precum bocitoarele de pe vremuri, căci vorbele pe care le auzi, te liniștesc. Uneori, pereții au urechi și vibrații și pot transmite plânsul tău universului. Universul te aude și te poate vindeca. 

fragment din cartea „ Gânduri pribege” - Silvia Urlih
12.06.2019