Ce nu m-a învățat mama, m-a învățat viața - Silvia Urlih

Mi-aș fi dorit ca mama mea, Dumnezeu s-o odihnească, să mă învețe care ar putea fi greutățile de care m-aș putea lovi în viață, sau care sunt obstacolele de care să mă fereasc, pentru a-mi fi bine. Nu s-a priceput, biata de ea, să-mi spună decât : „ Să nu minți, să nu ai încredere în toți oamenii și să nu furi”

Pornind de aici, am purces, cu pași mici în lume. Ce am descoperit eu că-mi oferă lumea ? Am fost mințită, furată, excrocată, s-au folosit de bunătatea, naivitatea și credulitatea mea. Credeți că acum, în toamna vieții, m-am vindecat ? Nicidecum. Continui să dau credibilitate vorbelor, continui să am încredere în oameni. De ce? Pentru că, în lunga mea viață trăită, am întâlnit și oameni de încredere.

Dar, hai să revin la anii adolescenței. Dacă mama mea nu m-a pregătit pentru viață, am început eu să „fur” câte ceva de la cei din jurul meu. Am început să pun în practică ce vedeam sau auzeam de la lume și credeam eu că mi-ar fi de folos.

Așa am văzut eu că, frumusețea trupului nu constă în faptul că știi să pui o haină scumpă pe tine, ci că atitudinea face ca acea haină să-ți vină bine. Mi-aduc aminte acum că, multă lume îmi spunea „Silvia, tu și un cearșaf dacă ai pune pe tine, îți stă minunat”. Deci ? Atitudinea. Nu-ți încălca principiile și valorile. Păstrează-ți coloana vertebrală dreaptă.

Am mai învățat că „vorba lungă-i sărăcia omului”. Deci, ce am învățat? Să vorbesc puțin, dar cu rost și foarte explicit. În cuvinte puține să spun ceea ce vreau să transmit. Ba mai mult, am învățat să tac și să-mi ascult interlocutorul, și atunci când văd că „o ia pe arătură”, cu diplomație, să-l readuc la tematica întâlnirii.

Am mai învățat să nu las pe mâine ce pot face azi. Dacă nu pui în practică un plan azi, mâine deja e prea târziu.

Am mai învățat că, nu am dreptul să judec pe nimeni pentru alegerile lor. Sunt alegerile lor și punct. Și pe mine mă pot judeca unii pentru alegerile mele.

Mult mai târziu am învățat că nu trebuie să mă mai las umilită de nimeni, am învățat să fiu umilă doar în fața lui Dumnezeu și atât.

Dar, cea mai mare lecție pe care am învățat-o în viața asta este că trebuie să las loc de „bună ziua”, să fiu un om care lasă în urma trecerii lui, amintiri frumoase.

Mama nu m-a învățat toate astea, dar, viața mi-a fost un bun professor.

Ce nu m-a învățat mama, m-a învățat viața

fragment din cartea„ Gânduri pribege” - Silvia Urlih
15.06.2019