Viața-i sărbătoare ! _ Silvia Urlih

Când eram și eu mai tânără, tot primeam sfaturi de la cei mai maturi decât mine. Crezi că i-am auzit vreodată? NU. Nici pe departe. Toate sfaturile lor le luam ca pe niște vorbe spuse și ele, acolo. Atunci, în anii tinereții, nu acceptam ideea că voi ajunge și eu la 60 de ani, ba mai mult, că voi ajunge să dau sfaturi. Atunci, mă enervam rău de tot când cineva mă sfătuia să fac asta, sau să nu fac asta. Mi se părea că sunt vorbe goale și atât.

Anii au trecut, nici nu mai știu cum au trecut, am devenit și scriitoare, dar, cel mai important, am trecut în viața asta prin fel de fel de experiențe… unele care m-au fericit, altele care m-au nefericit, care mi-au pricinuit suferințe. De multe ori , mi-am adus aminte de sfaturile pe care le-am primit în tinerețe și mi-a părut rău că atunci,  în tinerețe, nu le-am auzit.

Noh, asta e cu viața asta. Se spune că, dacă n-ai un bătrân, să-ți cumperi. Acum, chiar dacă am 60 de ani, nu mă consider bătrână și cred că nici nu m-aș lăsa „cumpărată” pentru sfaturile pe care le-aș putea da… le ofer gratis. Mă consider însă mult mai înțeleaptă.

Dar, dacă tot am titulatura asta de scriitoare (că, noh, nu-i de colo să scrii 23 de cărți) dacă tot am trecut prin viața asta prin fel de fel de experiențe, îmi doresc să vă dau niște… sfaturi.

Am înțeles că, nu-i chiar așa de important să devin „paranoică”, atunci când nu spăl geamurile de sărbători, că pe covor s-a așezat o scamă, că pe mobilă, din pricina prafului, pot face un desen, că nu am chef să fac patul într-o dimineață, că nu am chef să splăl vasele decât pe înserare. Îmi spun, nu că nu mai pot, ci că nu am chef.

Eram sluga tuturor celor pe care le-am scris mai sus și mă neglijam pe mine. Eram sluga curățeniei excessive și al multor altor necesități gospodărești. Eram mult prea determinată ca în jurul meu să fie toate „puse la linie”.

 Niciodată nu m-am întrebat:„Măi femeie, nu cumva ești robot? Cum reziști să dormi doar 4-5 ore pe noapte? Tu, unde te vezi în ecuația vieții tale? În viața asta, trebuie să te bucuri de ea, nu să rabzi sau să te sacrifici.” Așa credeam eu atunci că trebuie să fie, că trebuie să mă sacrific. De ce viața asta trebuie să fie văzută ca un sacrificiu ?

Am scos din vocabular cuvintele: „nu am timp”, „trebuie neapărat să”, „trebuie să mă sacrific”, trebuie, trebuie, trebuie… De ce să trebuiască ????

Mi-am schimbat vocabularul: „sărbătorile nu vin cu parul”, „pot spăla, aspira sau șterge praful și mâine”,

Ce trebuie să fac azi ? Azi, trebuie să mă bucur de fiecare clipă. Oare de ce am ajuns la această „înțelepciune” abia acum ? Pentru că acum, în toamna vieții mele, am ajuns să înțeleg vorbele spuse de bătrânii mei. Am ajuns să mă bucur că iar am deschis ochii și am văzut că e iar dimineața. Am ajuns să înțeleg că fiecare secundă din viața asta, îmi este un dar.

Când ești tânăr, nici nu poți accepta ideea că vei ajunge bătrân. Pensie ??? Ce-i aia pensie, nu voi apuca eu să „mănânc” banii statului. Dar, uite că anii zboară și, nici  nu știi cum se petrec și ajungă să te pensionezi.

Concluzia?! : Viața nu este o perpetuă sărbătoare, dar, atăt cât suntem trăitori al acestui pământ, să facem din fiecare zi, o sărbătoare.

O să-mi spui: Da, sigur, acum, după ce ai trăit și ai trecut prin fel de fel de experiențe, îți e ușor să spui că viața-i sărbătoare. Cum să fac să-mi fac viața sărbătoare?

E greu, dar nu-i imposibil: ai grijă ce alegeri faci, nu te mai sacrifica pentru alții și, cel mai important,  fă-ți timp și pentru tine. Fă-ți timp să mergi la un masaj, la un SPA, într-o vacanță, la mare sau la un picnic în familie.

Viața asta e complicată, dar o putem face foarte simplă. Cum o putem face simplă ? Înconjurându-ne de oameni în preajma cărora să ne simțim bine. Nu-i așa că e simplu ?

Știu, nu depinde doar de tine, depinde și de cei din jurul tău, dar, la un anumit moment, va depinde și te tine. Să nu crezi că te determin să te exilezi de oameni. Nici pe departe. Stă în puterea ta să-și alegi…companionii sau prietenii.

Din nefericire, unii oameni, nici la bătrânețe nu înțeleg că viața-i o sărbătoare. Dar, noh, atât știu ei, atât au înțeles ei de la viață.

fragment din cartea„ Gânduri pribege” - Silvia Urlih
13.06.2019