Iar îți
aud colinda,
iară
îmi cânți din ceruri,
iar îți
aud vorbirea
de
dincolo de nori,
simt,
cum
acum în seară,
mă
speli iară cu râuri,
mă
speli cu însorirea
și mă
îmbraci
în
zori.
Iar îți
aud colinda
ce-mi
cântă-n lumânare,
iar am
aprins lumina,
ca să
te simt aproape,
ești
doar o luminare,
dar,
arde și
mă doare,
mă
doare depărtarea…
ne
auzim prin șoapte.
Când
îți aud colinda
ce mi-o
trimți în gând,
simt că
renasc din ierburi
și
redevin
copac,
tu ești
acum doar boare,
eu,
voi
veni curând,
tu îmi
vorbești prin gând,
eu, te
aud și…
tac.
Vorbesc
cu tine-n somn,
dar
știu că somnul nu mi-e somn…
îmi e
realitatea
în care
ne vedem
atunci
când eu
sunt în
impas.
Tu
continui să-mi fii
Înger
păzitor de dincolo de nori.
Silvia Urlih - 06.06.2019
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu