Oriunde ai fugi, de tine nu te poți ascunde - Silvia Urlih

Ce ușor ne este să aruncăm vina pe alții. Ce greu ne este când refuzăm să ne confruntăm cu propriile alegeri, cu cauzele care ne-au determinat să suferim, cu proprii demoni pe care îi lăsăm să ne domine și pe care îi hrănim zilnic cu neacceptarea propriilor noastre greșeli.

Ne încăpățânăm să căutăm vinovații suferințelor noastre,  în afara noastră. Nu conștientizăm că în felul acesta ne sabotăm și ne provocăm suferințe din ce în ce mai mari și mai dureroase. Continuăm să mergem din greșeală în greșeală.

Fugim de noi înșine, în loc să privim în interiorul sufletului nostru. Alegem să fugim de noi înșine, din ce în ce mai repede și mai des, și, cu cât descoperim adevăruri care ne-au măcinat sufletul, cu atât mai tare ne doare când descoperim durei mai vechi, și mai dureroase. Ne mințim și ne ascundem de propria noastră conștiință.

Fugim de noi înșine, dar, încotro și până când fugim? De ce fugim de adevărul care ne-a provocat suferințe și care continuă să facă parte din noi? De ce ? Pentru că, fiecare om se vede fără de greșeli, se vede cel mai bun, cel mai cinstit, cel mai sincer, cel mai muncitor…etc. Are impresia că doar el deține adevărul absolut și nu acceptă să fie contrazis, sau sfătuit. Ceilalți? Ceilalți, toți le sunt inferiori și nu îi înțeleg. Oare ne suntem buricul pământului? Oare doar noi deținem adevărul absolut?

Normal că e foarte simplu să arunci vina alegerilor tale greșite pe altcineva. „Am făcut asta, pentru că tu m-ai provocat, sau m-ai determinat” sau, „Am făcut asta pentru că tu mi-ai sugerat”. Unde este în acest caz liberul tău arbitru, unde ești tu în ecuația vieții tale ?

Negând că sunt alegerile tale, fugi de fapt de tine. În acest fel, nu vei reuși niciodată să fii tu însuți, nu vei reuși să-ți recapeți stima și respectul de sine. Îți rămâi doar o marionetă. Te lași manipulat de tine însuți și de „adevărul” pe care cică doar tu îl deții.

De câte ori am fugit de noi înșine, proiectând greșelile noastre (pe care nu ni le acceptăm) asupra altora,  fără a conștientiza că facem acest lucru ?

Nu mai fugi de tine și acceptă-ți propriile alegeri. Și, dacă tot sunt alegerile tale, nu te judeca și caută să înțelegi unde și de ce ai greșit. După ce vei afla unde ai greșit și de ce, nu mai repeta acea greșeală. Nimeni nu poate fi vinovat pentru că noi am făcut o alegere greșită.

Abia când apare împăcarea cu tine însuți, te poți vedea în oglindă zâmbind de-adevăratelea. Abia atunci te poți vedea un om frumos, cu defectele, dar și cu calitățile tale. Abia atunci poți conștientiza cât de puternic poți fi și ce capacități interioare poți avea.

Dacă suntem împăcați cu propria persoană, dacă ne oprim din a ne mai judeca, dacă ne facem curaj să căutăm în trecutul nostru cu înțelepciune ceea ce ne-a determinat să suferim, se va întâmpla schimbarea. Abia atunci, tot stresul, neacceptarea a aceea ce este și anxietatea, se vor diminua, până când vor dispărea.

Din momentul în care te oprești din a mai fugi de tine și alegi să îți construiești o viață în care să fii în permanență prezent la propriile alegeri, poți spune că te-ai regăsit.

 Ne suntem propriii vinovați atunci când greșim, pentru că nu vrem să acceptăm că avem demoni (ură, invidie, resentimente) care ne domină.

Alege să nu mai fugi de tine, pentru că, oriunde ai fugi, de tine nu te poți ascunde. 

fragment din cartea „Gânduri pribege”- Silvia Urlih
14.06.2019