Cum am reușit să ajung ceea ce sunt azi ? - Silvia Urlih

După mulți ani, și după multe duscuții cu mine însămi, am aflat cine sunt și ce vreau de la mine și de la viața asta a mea. Părinții mei , mereu îmi spunea că sunt o proastă, că nu sunt bună de nimc, că nu trebuie să învăț pentru că prea multă învățătură te duce la nebunie, te prostește, apoi te duce la psihiatrie.

După alți câțiva ani, cineva s-a străduit să-mi inoculeze ideea că sunt nebună. Experisa „Ești nebună”, am auzot-o zeci de ani.  Ajunsesem la un moment dat să cred că da, chiar așa este, chiar sunt nebună, proastă și că nu sunt bună de nimic.

Mi-a fost infernal de greu să trec peste tot ceea ce, (involuntar, sau poate că voluntar) au încercat să mă determine să fiu și să înțeleg despre mine că sunt … că sunt un om de nimic, un om fără valoare, fără încredere în sine și fără stimă de sine.

            Dar, cu o voință de fier, nu le-am permis să mă transforme în „leguma numai bună de pus în mâncare”. Am luptat cu mine însămi, ani de zile, pentru a-mi depăși limitele, să-mi dovedesc mie însămi că nu sunt nici nebună și nici proastă, și pentru a le dovedi tuturor celor care au încercat să-mi strivească identitatea și „rădăcina”, că sunt un om cu personalitate, care a „furat” de la viață tot ceea ce este mai bun.

Ce sunt acum ? Sunt un om care a reușit în lupta cu sine însăși. Faptele mele vorbesc.

Cum am reușit să ajung ceea ce sunt azi ? E simplu de spus, e greu de povestit în câteva cuvinte și e al naibii de greu de înțeles de către alții.

Mi-am dat voie să SIMT tot ceea ce primeam ca și informații din univers (stați liniștit, că nu sunt bolnavă psihic, așa cum au încercat unii să-mi inoculeze).

M-am regăsit pe mine însămi după ce am hoinărit prin labirintul singurătății. Ce vreau să spun cu asta ? După ce nu mi-a mai fost frică de singurătate, după ce am ales să nu mai impart singurătatea în doi, după ce am ales să fiu doar eu cu mine însămi…. Abia atunci am înțeles cine sunt și de ce m-am lăsat maniputală (fără să conștientizez de fapt că sunt manipulată) de cei din jurul meu, în mod negativ.  

Îți dau un sfat, din experiența proprie : Nu permite nimănui, niciodată, să-ți decidă soarta, să decidă ce poți sau nu poți, ce ești capabil sau nu, într-un cuvânt, să decidă cine ești tu cu adevărat.

Dragii mei ! De un lucru să fiți siguri: nimeni nu-ți poate cunoaște trăirile, stările, mai bine decât tine. Nimeni nu te poate cunoaște atât de bine încât să poată spună cine ești sau cum ești. Tu ești singura persoană care te cunoști, doar tu știi cine ești cu adevărat, doar tu știi ceea ce simți ! Ceea ce „cunosc” ceilalți despre tine, sunt doar niște fațete ale tale, pe care tu le lași să se vadă, sunt doar niște laturi superficial, sunt doar niște măști pe care ești nevoit să le porți, pentru a te apăra de… de cei ce-ți vor răul.

Cei din preajma ta, nu vor ști niciodată mai mult decât tu vei dori să lași să se vadă. Ei nu vot putea pătrunde niciodată în centru simțirilor și trăirilor tale, nu vor putea pătrunde în mintea ta și sufletul tău.

În miezul ființei tale, nu ești decât TU, și doar tu, cel ajungi s înțelegi cine-ți ești cu adevărat și care-ți este misiunea.

Ca și concluzie : Nu lăsa pe nimeni, niciodată, să te manipuleze în așa fel încât să ajungi să-ți spui,„ ăsta sunt”.

fragment din cartea „Gânduri pribege” - Silvia Urlih
01.06.2019