Speranța nu moare niciodată ! - Silvia Urlih

De ce unele persoane aleg să rămână în relații toxice ? De ce își doresc unele persoane să stea alături de oameni toxici și să-i păstreze în viață, deși le fac rău? De ce aleg să stea lângă oameni de pe urma cărora au doar de suferit ? De ce-și atrag suferința prin alegeri greșite ?

Ei, cei ce aleg să reziste în relații în care nu se simt confortabil, conștientizează că echilibrul în plan relațional înseamnă să investească în relații care au potențial, în relații care se bazează pe înțelegere și pe acceptare reciprocă. Sunt conștienți că trebuie să aleagă să stea într-o relație care le face bine și care le aduc un plus de valoare, care le îmbogățesc viața. Ce se întâmplă când, deși știi și conștientizezi că trăiești cum trăiești ? Ce se întâmplă în sufletul celui care conștientizează că a ales greșit? De ce continuă ?

Care sunt motivațiile care te determină să rămâi într-o relație în care ești conștient că nu ți-e bine, că ești doar folosit și umilit?

Rămâi, poate din dorința de a-ți ajuta partenerul, care, ori e bolnav, ori are ceva vicii, poate speri că ceva se va întâmpla și viața ta se va alinia la ceea ce visezi și-ți dorești.

Pe primul loc e obișnuința. Te obișnuiești să fii alături de un om. Te-ai obișnuit că doar tu trebuie să de dedici relației, fără să ai așteptări de la partener. De ce faci asta ?? Pentru că așa ți-e firea și caracterul. Dacă nu ai o motivație, dacă nu ai cui să i te deduci, nu te simți împlinit. Nu l-ai lăsat niciodată să facă nimic în casă. Doar tu te-ai ocupat de curățenie, spălat, aspirat, bucătărie. Te-ai obișnuit și ți-ai obișnuit partenerul cu a i  te dărui.

Pe locul doi, este frica de singurătate. Ți-e frică să stai singur în casă, ți-e frică de ceea ce ți s-ar putea întâmpla (sănătate) și nu are cine să-ți facă un ceai când ai guturai, ți-e frică să dormi singur în pat, ți-e frică dacă plouă sau fulgeră și tună, ți-e frică pentru că nu va fi cine să te mai manipuleze.  Te-ai obișnuit atât de mult cu dedicarea, încât ți-e fică să rămâi fără motivație, fără „obiectul muncii”.

Omule drag, dacă vezi că ești nefericit, alege să fii doar tu tine însuți. Știu că nu-i ușor, dar nici foarte greu nu este.

Știi tu, speranța nu moare niciodată !

fragment din cartea „ Gânduri pribege” - Silvia Urlih
08.06.2019