ÎN JURUL MEU - Silvia Urlih

În jurul meu

pământul

arde ,

câmpia plânge

cu doruri omenești,

munții se-apleacă

sub ura

ce cade

din suflete

ucise-n greșelile lumești.

În jurul meu

cerul plânge

de milă,

și ne trimite-n lumină

sănătate,

în jurul meu,

lumea mi-e ostilă…

dar eu…

eu sper

să plouă din ninsoare

 bunătate.

În jurul meu

atâta suferință

și-atâta răutate

se-nmănunche,

dar eu…

eu ,

îmbrăcată în iertare

și-umilință,

trimit iubire,

spre tot

ce mă-ngenunche.

În jurul meu

omul își plânge-n palme

și cere ajutor

fără a da la schimb

nimic,

în jurul meu

e ură,

sunt sudalme,

dar eu…

vă iert

și vă iubesc ,

căci sunt în fața Domnului

un suflet mic.

Silvia Urlih 31.03.2013

SĂ-MI PUI SUB TĂLPI SĂRUTURI ! - Silvia Urlih

Să nu mă strângi

prea tare

în podul palmei tale,

să nu-mi strivești privirea

din geana

adormită,

să-mi pui sub tălpi

săruturile-n cale,

să mă împiedic de ele

în noaptea

pârguită.

Să mă hrănești cu focul

ce-ți arde

pielea moale,

să-mi înfierbânți păcatul

cu vorbe

spuse dulce,

să-mi amețești privirea

din căutări domoale

și să m-adormi

când luna

aleargă să se culce.

Când dimineața ta

mă va trezi-n amiază,

să mă îmbraci

cu macii

de pe-ale tale buze,

cu sabia iubirii

tu

somnul mi-l retează,

iubirile ce ne unesc

ne fie călăuze.

Silvia Urlih 30.03.2013

UITĂ-MĂ-N ORA FIERBINTE ! - Silvia Urlih

Tu,

val ce te naști

din vuiete-avide,

val ce m-acoperi

în dulci

căutări,

val ce mă urci

în ceruri

toride,

mă mistuie-n hoațe uitări.

Uită-ți sărutul

pe umeri-mi

goi,

uită-te-n palmele mele

ce strigă,

ne uită în clipă pe amândoi,

fă timpul

să nu ne ajungă.

Uită-mă-n ora

din noaptea

fierbinte,

mă uită pe val,

val însetat !

spune-mi

că mâine-mi spui alte cuvinte

ce nu le-am știut,

sau 

doar le-am uitat.

Silvia Urlih 30.03.2013

ÎNLĂNȚUIȚI ÎN FLĂCĂRI REBELE - Silvia Urlih

Focul din mine-mi

țâșnește pe trup,

pielea îți arde…

palma te leagă

de coapsele mele,

de tine–s flămândă…

cu trupu-mi erup

carnea-ți cuprinsă

de flăcări rebele.

Din noi

se dezleagă

poduri de dor,

în mine

arunci cu zboruri

nestinse,

strecori mângâieri

cu atingeri de nor…

te mângâi,

mă mângâi

cu hulpave buze încinse.

Cu brațul iubirii

mă-nlănțui de mine în foc,

pășim

peste podul

ce plouă-ntre noi cu dorinți,

în desfătări mă îngropi

mă prinzi de mijloc,

mă legi

și dezlegi

cu brațele tale

fierbinți.

Silvia Urlih 30.03.2013

UNICUL CABARET - Silvia Urlih

În aer

arde văratic

o zi ofilită,

o pleoapă

aleargă cu vântul

pe valuri de lac,

un cuvânt

îmi întunecă buzele

de iubire-nroșită,

dorința arde-n adâncuri

ce tac.

Trupul

se adună

pe strigăt de gând,

speranța

își aruncă

cheia-n brădet,

privirea

se privește uimită

strigând,

că viața…

viața

te vede

cum joci

în unicul tău

cabaret.

Silvia Urlih 29.93.2013

UMBRA MEA ÎN FAȚA SORȚII - Silvia Urlih

Umbra mea

își ține-n palmă

boabă din nisipul nou,

degetele-mi rod în scorburi

trunchi tomnatic

și zălud,

norul plânge,

se apleacă sub rugina din cavou

când îmi caut infinitul

cuibărit

în trupul nud.

Umbra mea

în umbră-și sapă

goliciunea sângerie,

scormonește universul

căutându-se

în mine,

se cotrobăie în azi,

plânge mâinele

ce-i scrie

infinitul că se sfarmă

în strigări

de pianine.

Umbra mea,

nor după ploaie

m-a-ncolțit în mugur viu,

m-a găsit în dimineața verdelui

din iarba nopții,

m-a gătit cu sulimanuri

și mi-a spus

că nu-i târziu

să-mi deschid inima-n patru

să m-aplec

în fața sorții.

Silvia Urlih - 29.03.2013

PÂRGUITE DORINȚI - Silvia Urlih

Gura,

coasă pe pământ

răscolește printre flori,

caută cu-nfrigurare buzele-ți arse

de dor,

freamătă

însângerându-ți trupul prins

de nemișcări,

sorb nectarul adierii

de sărut aducător.

Sânii,

două mere coapte,

pârguite de dorinți,

îți dansează peste coapse

mângâindu-te ușor

cu atingeri mlădioase

și cu sărutări

fierbinți

împletind

în desfătare

zborul tău amețitor.

Tălpile înfierbântate

te găsesc

dormind pe soare,

mâinile

arzând în plita dorului copt

de trezire,

te îmbracă

în dorința strânsă-n brâu

la cingătoare

și îți umple în săruturi

trupul stors

de-a mea iubire .

Silvia Urlih 29.03.2013

DIMINEȚI SĂRACE - Silvia Urlih

Dimineți

cu rouă-n gene

șerpuiesc amețitor,

curg

din valul gândului

peste buzele amare,

freamătă-n cuvinte albe

cu nisipul

mișcător,

sparg pe maluri

flori de gheață

și aleargă peste mare.

Diminețile-s sărace

fără nopțile

flămânde,

care vor să devoreze

gheața

șerpuind prin lună,

vor să rupă

în cădere

cărnurile tremurânde,

rătăcite în pustiul

vieților

și-a lor osânde.

Dimineți apăsătoare

care alergați

spre soare

căutând

cu disperare primăverile

din iarnă,

dezbrăcați-vă de spaima căutărilor

amare,

așteptați,

nu mai strigați,

primăvara se întoarnă!

Silvia Urlih 29.03.2013

SĂ-ȚI FIU ALEASĂ de Silvia Urlih

Buzele,

struguri copți

în miezul serii,

caută cu-nfrigurare

sarea

din mărgeanul mării,

pelinul

din înnoptare.

Ochii,

azuriu frate cu cerul,

ard

sub pleoapa înverzită,

sting cu lacrime

misterul

din oglinda

învechită.

Palma,

fremătând 

sub focul iernii,

scrie-n cerul meu 

arzând,

cântece

în noi vecernii,

cu iubirea mea

din gând.

Trupul,

enigmatică liană ,

sub o scară

de mătasă,

strigă-n noapte

și te-ndeamnă:

Ia-mă

vreau

să-ți fiu aleasă !

Silvia  Urlih 28.03.2013

DOAR DACĂ-ȚI DOREȘTI ! - Silvia Urlih

În cutia cu-amintiri,

am găsit

un zâmbet,

zâmbet

strâns legat de mine

cu boțite scânduri,

zâmbet

rătăcit în plâns,

plâns uitat în scâncet,

scâncet

ce mi-a scris zâmbind

printre albe

rânduri.

Zâmbetul,

zâmbind mi-a spus

că zâmbind trăiești,

că trăind,

trăirile se-mplinesc

zâmbind,

că dorința

se-mplinește

doar dacă-ți dorești,

gustul vieții să îl simți,

de trăiești…

trăind.

În cutia cu-amintiri,

zâmbetul meu drag,

mi-a șoptit

cuvinte simple,

simplu de-nțeles,

mi-a zâmbit,

zâmbindu-mi galeș

și mi-a pus sub prag,

un covor

uns cu iubire,

iubire

ce-am cules.

Silvia Urlih - 27.03.2013

GÂNDEȘTE POZITIV !

Bună ziua !

Mi-am propus și-mi propun să gândesc pozitiv. Mi-am propus și-mi propun să scriu doar despre frumos, iubire, lumină și soare.Mi-am propus și-mi propun să fiu veselă, încrezătoare și să uit că suntem în anotimpul primăvara… pentru că afară ninge. Mi-am propus să desființez primăvara… sunt supărată pe ea…. m-a dezamăgit și anul acesta. Pentru mine acum este tot iarnă…sau toamnă… Fac un pas mare și voi ajunge direct în vară. În trecere prin fața oglinzii am făzut o femeie. Parcă nu am mai văzut-o până acum. Ce tânără și frumoasă este ! Deși e trecută de 50 de ani, arată foarte bine. Deschid ochii mari, mă uit mai bine și privirea mea verde-albastră mă vede pe mine. Pe mine cea care am sărutat pământul cu palmele cu fruntea și genunchii ani de zile. Doamne ce tânără sunt ! Sunt tânără pentru că așa mă simt, pentru că așa vreau să mă văd, pentru că așa mi-am dorit și-mi doresc să fiu. Am luat anii cu mine și o parte din ei i-am ascuns în buzunarul pardesiului.I-am desființat așa cum am desființat-o și pe ea..pe primăvară.Îmi port cu demnitate alura de învingător, deși încă am urmele îngenunchierii pe genunchi. Ochii-mi zâmbesc, zâmbetul mi-e larg și sincer…trupul strigă de încântare. SUNT TÂNĂRĂ !

LUMINA VIE A IUBIRII FIE CU TINE PRIETEN DRAG !

Silvia Bya Urlih

COROLĂ SĂ-ȚI FIU ! - Silvia Urlih

Ai rupt o fâșie

din inima ta,

mi-ai dat-o

să-mi fie balsam ,

cu cerul tău

m-ai îmbrăcat

pentru a sta

cu tine..

cu mine…

eu să te am.

Prin mine,

cu struguri albaștri

tu ningi ,

prin vene

izvoarele tale

mă-mbată,

cu sângele tău

sălbatec mă strângi,

să fim infinit,

să nu mă pierzi niciodată.

Pe umerii goi

cu soare mă îmbraci,

palmele tale

mă-ngroapă-n sărut,

mă mângâi

cu gânduri șoptite

când taci…

și-mi ceri

corolă să-ți fiu

în nou început.

Silvia Urlih 26.03.2013

SĂ NU MORI MURIND ! - Silvia Urlih

Ai voie să plângi, dar fă-o în gând

ai voie să ceri, dar fă-o în șoaptă

ai voie să speri, tu fă-o sperând

căci ce e al tău, e-al tău și te-așteaptă.

Ai voie să urli, să țipi de durere

dar nu ai voie nicicând să cedezi

doar cel ce renunță când norul o cere

usucă pământul din albe livezi.

Tu ești universul ești gândul puternic

ești soarele tău și-al tău infinit

ești barca-n ocean cu vântul prielnic

ești fiul iubit de când ai venit.

Tu om din pământ cu iubire de zile

trăiește prezentul, trăiește trăind !

scrie în cartea-ți cu-albastrele-i file

că viața e viață ; să nu mori murind !

Silvia Urlih 26.03.2013

DACĂ N-AȘ FI... Silvia Urlih

Dacă n-aș fi oază ,

aș fi pustiu,

dacă n-aș fi floare,

aș fi spin,

dacă n-aș fi alb,

aș fi purpuriu,

dacă n-aș fi zâmbet,

aș fi suspin.

Dar eu...

sunt roua zilei în urcare,

sunt foc

în apa verde-a cerului,

sunt trestie

la margine de soare,

sunt treaptă

la masa albă a altarului.

Eu sunt

lumină din lumina îndurării,

sunt grâul copt

în soba suferinței,

m-aplec

sub greutatea râului,

mă spăl

în marea limpede

a umilinței.

Silvia Urlih 25.03.2013