Dimineața
sub geană s-apleacă,
aruncă din noapte
nesomnul,
îngenunchiată de rouă
iar pleacă
sub talpă de cer
la Domnul.
Noaptea
în noapte se pierde,
pasul
și-l lasă-n mulțime,
negru-i
se amestecă-n verde,
coșmarul
rămâne micime.
Ochiul respiră
iar viață ,
palme spre cer
se ridică,
soare m-alintă
pe față,
cu zori
mă dezbracă
de frică.
Silvia Urlih - 10.03.2013
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu