Din cuibul pământului
am răsărit
abur nestins,
în flori de liliac
am înflorit … ursită,
din mărul iubirii
am mușcat
și-un sâmbur nins,
s-a rătăcit în suflet...
m-a zămislit
în rădăcină ruptă.
Cu palmele
am căutat în stânci sărace,
ogoare de scaieți
mi-au scrijelit piciorul,
în soare
mi-am sculptat privirile
opace,
să nu mai văd pământul
ce și-a golit în asfințit
ulciorul.
De univers
m-am ancorat
cu sânge-albastru
prin vene
să îmi curgă lumină
din templul aurit,
am colindat prin timpuri
și azi
am auzit din astru
glasul pădurii vii
ce-n clipa zilei
a-nverzit.
Silvia Urlih 04.03.2013
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu