Cândva,
prin timpul meu
a curs un râu învolburat,
cu maluri desfrunzite
la izoare,
în drumul lui,
o floare a aflat,
care plângea
că trupul fără sevă
rău o doare.
Cândva,
de timpul meu
am fost găsită
în casa fără uși
și fără geamuri,
creșteam
pe mlaștina umbrită
de gânduri,
doruri
și aleanuri.
Cu timpul meu
prin timpuri
am umblat,
dar azi am înflorit
cu primăvara-n ramuri…
la casă
ușile le-am descuiat
și flori
și soare
am pictat
la geamuri.
Silvia Urlih 25.03.2013
frumos
RăspundețiȘtergere