Hei, focule !
focule ce-ai pârjolit
un suflet !
unde-ai plecat
cu aripile desfrunzite?
ai stat,
ai ars
și ai lăsat în urmă-ți
plânset,
jaruri nespuse
au rămas
și răni neoblojite.
Focule
ce-n foc cu focul
ai aprins dureri,
îți mulțumesc !
ai luat cu tine tot !…
ai luat și plâns
și răni
și lumânări
și ai lăsat în urmă
altar
cu flori de soc.
În templul pregătit pentru iubire,
ai presărat luceferi
peste chin,
ai tămâiat pământul
cu zbor
și împlinire,
ai descuiat prezentul,
la ani
să mă închin.
Silvia Urlih 04.03.2013
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu