Femeie !
tu, te-ai născut
din crin înzăpezit,
tu ești
eternă poezie,
ești mama care-a scris
pe infinit
că fiii ți-s pe veci
colindă vie.
Tu ți-ai hrănit copilul
cu izvoare,
în ceruri albe
ți l-ai înfășat,
tu-ai suferit
dar n-ai spus că te doare
când fiul tău a plâns,
când a oftat.
Femeie,
care râzi când plângi
și nu spui nimănui
cât ți-e de greu…
oceanele de suferință
tu le strângi
în palma
ce ți-o-ntinde
Dumnezeu.
Silvia Urlih -06.03.2013
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu