Înger viu
ce zbori
prin mine
și cu mine mă-nsoțești,
spune-mi tu,
de ce din pâine
grâul meu
îl înverzești ?
Spune-mi tu
înger albastru,
unde mi-este
infinitul,
unde mi-e
locul în astru,
care îmi va fi
sfârșitul ?
Când voi mai zbura
cu steaua
ce revine
iar și iar,
când mă va-mbrăca
mantaua
rugăciunii din altar ?
Spune-mi înger
din neant…
piatra
cine-o șlefuiește
și din piatră-n
diamant
lumina
ne-o dăruiește ?
Înger viu
ce îmi conduci,
tălpile
spre nemurire !
tu mă urci
spre dalbe
cruci,
cu iubire
în iubire.
Silvia Urlih 14.03.2013
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu