Să nu te-ntrebi
de ce cu viața,
te-ntreci
pe-al ei urcuș
și coborâș,
de ce scrii mai întâi
prefața,
de ce te-oprești
sau mergi
târâș.
Să nu te-ntrebi
de ce cu luna
nu te-ntâlnești
decât
în seară,
de ce te-agăți
mereu
de mâna
celui ce drag îți e…
să nu te doară.
Să nu te-ntrebi
de ce cu viața,
ai făcut pact
să nu mai plângi
și te îndrepți mereu
cu fața
lumina albă
s-o atingi.
Să nu te-ntrebi
de ce te naști,
sau de ce mori
fără a ști
că viața toată-i
zi de Paști
e sărbătoare
zi de zi.
Silvia Bya Urlih 13.03.2013
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu