Gura,
coasă pe pământ
răscolește printre flori,
caută cu-nfrigurare buzele-ți arse
de dor,
freamătă
însângerându-ți trupul prins
de nemișcări,
sorb nectarul adierii
de sărut aducător.
Sânii,
două mere coapte,
pârguite de dorinți,
îți dansează peste coapse
mângâindu-te ușor
cu atingeri mlădioase
și cu sărutări
fierbinți
împletind
în desfătare
zborul tău amețitor.
Tălpile înfierbântate
te găsesc
dormind pe soare,
mâinile
arzând în plita dorului copt
de trezire,
te îmbracă
în dorința strânsă-n brâu
la cingătoare
și îți umple în săruturi
trupul stors
de-a mea iubire .
Silvia Urlih 29.03.2013
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu