Din mine te–nfrupți
cu foame și sete,
buzele
mi le guști
cu lăcomie,
îmi scrii pe inimă
cu atingeri
încete,
că sufletul meu
vrei lumină să-ți fie.
În brațe mă ții flacără verde,
trupu-l îmbraci
cu surâsuri
din sori,
privirea-ți
prin mine galeș
se pierde,
când ochi-i
pictezi
în ninsori.
Trupul,
lumânare topită-n secundă,
se-aprinde
în dansuri de miri,
cu râul iubirii
în râuri
se-afundă,
când trăiește
în clipa
eternei
uitări.
Silvia Urlih 14.03.2013
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu