Aș vrea să îți fiu roua
din lacrima iubirii,
să-ți spăl privirea
în râu nemărginit
pe frunte să te mângâi
cu gândul împlinirii…
aș vrea să-ți fiu
finit în infinit.
Aș vrea să-ți fiu
câmpiile din rai,
să-ți uiți privirea obosită
printre maci,
cu mine
în spicul grâului să stai,
să mă culegi ,
prescură în altare să mă faci.
Aș vrea să-ți fiu
zăpada de pe munți,
să te-ncunun cu brazii
de pe creste,
să-ți iau
căruntul
din anii tăi cărunți,
să-ți fac sfârșitul vieții
o viață de poveste.
Silvia Urlih 15.03.2013
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu