MI-E DOR… Silvia Urlih

Mă doare lacrima

sub greutatea dorului,

mă doare gândul

când gându-n mine moare,

mă dor privirile

sub aripa zăvorului,

mă doare dorul

de fiul meu….

mă doare..

Dac-aș putea

m-aș face gând

să zbor…

să zbor spre mâine,

dar timpul nu mă lasă…

aș vrea să fiu călău,

dorul să-l omor,

să fiu o clipă…

doar o clipă cu fiul meu

acasă…

Aș vrea să răstorn brazda

cu timpul meu arat,

să fiu din nou

pământul din grădină,

să-mi apăr frunza

de ceru-ntunecat…

dar fiul meu

e astăzi brad ...

e brad

cu rădăcină.

Silvia Urlih 20.03.2013