Buzele,
struguri copți
în miezul serii,
caută cu-nfrigurare
sarea
din mărgeanul mării,
pelinul
din înnoptare.
Ochii,
azuriu frate cu cerul,
ard
sub pleoapa înverzită,
sting cu lacrime
misterul
din oglinda
învechită.
Palma,
fremătând
sub focul iernii,
scrie-n cerul meu
arzând,
cântece
în noi vecernii,
cu iubirea mea
din gând.
Trupul,
enigmatică liană ,
sub o scară
de mătasă,
strigă-n noapte
și te-ndeamnă:
Ia-mă
vreau
să-ți fiu aleasă !
Silvia Urlih 28.03.2013
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu