În cutia cu-amintiri,
am găsit
un zâmbet,
zâmbet
strâns legat de mine
cu boțite scânduri,
zâmbet
rătăcit în plâns,
plâns uitat în scâncet,
scâncet
ce mi-a scris zâmbind
printre albe
rânduri.
Zâmbetul,
zâmbind mi-a spus
că zâmbind trăiești,
că trăind,
trăirile se-mplinesc
zâmbind,
că dorința
se-mplinește
doar dacă-ți dorești,
gustul vieții să îl simți,
de trăiești…
trăind.
În cutia cu-amintiri,
zâmbetul meu drag,
mi-a șoptit
cuvinte simple,
simplu de-nțeles,
mi-a zâmbit,
zâmbindu-mi galeș
și mi-a pus sub prag,
un covor
uns cu iubire,
iubire
ce-am cules.
Silvia Urlih - 27.03.2013
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu