Îmbrățișați de universul nostru
violet,
uităm de ploi,
de noapte
și de ziduri,
ne strângem iubirile
în tainicul sipet
și ne-ncuiem în noi
cu clipele-n adâncuri.
Eu marea,
tu munte pe cerul neumbros,
tu soare ,
eu luna pe umăr așezată…
tu zâmbet,
eu zâmbet în ocean misterios,
noi doi
în lumea noastră
fără pată.
Îmbrățișați de univers,
de cer,
de ani,
de necuprinsuri,
de necuprinsuri,
pe colț pe stâncă
ne-am răsădit iubirea,
ne-am pus pe inelar
înscrisul din înscrisuri,
destinul împlinirii,
ursitul,
nemurirea.
Silvia Urlih 23.03.2013
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu