SETE DE RUGĂ - Silvia Urlih

Din univers

o inimă

mă cheamă…

poate este a mea,

poate-i divină…

s-o iau,

să mi-o sădesc în piept mă-ndeamnă,

iubirea lumii s-o îmbrac ,

să-mi aparțină.

Munții

și apele

și ochii mi-s flămânzi

mi-e foame de iubire,

de iertare…

din ceruri

mă privesc doi ochi plăpânzi

îngenunchez,

mă rog la ei …

simt că mă doare.

Mă doare crivățul

ce m-a tăiat

în carne,

mă dor privirile

ce-au ars

acuzatoare,

mă doare fulgerul

ce vrea să îmi răstoarne,

cu furca vremii

trecutul

care moare.

Cu palmele fierbând de nerăbdare, iau inima din univers

și o sădesc în trupul meu flămând de îndurare.

 Îi e sete de rugă , de zâmbet blând, împărătesc.

Silvia Urlih 16.03.2013