Soarta m-a-ngenuncheat
de zeci
de ori,
dar
i-am zâmbit,
nu am
abandonat,
m-am
luat de mână
cu
visul meu din zori
și
drumul
în
genunchi
l-am
continuat.
Soarta
a vrut
să m-ofilească uneori
dar
nu am
vrut să stau în plâns
și
jale,
am
hotărât
să cânt
cu viața-n șezători,
să râd
și să
dansez
pe a
trăirii cale.
Azi,
soarta
și-a întors fața
spre
mine
m-a
luat în brațe,
m-a
strâns la pieptul ei,
mi-a
spus
că după
anii cu suspine
e
timpul meu…
e
timpul
dragostei.
Silvia Urlih 24.03.2013
Silvia Urlih 24.03.2013
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu