În aer
arde văratic
o zi ofilită,
o pleoapă
aleargă cu vântul
pe valuri de lac,
un cuvânt
îmi întunecă buzele
de iubire-nroșită,
dorința arde-n adâncuri
ce tac.
Trupul
se adună
pe strigăt de gând,
speranța
își aruncă
cheia-n brădet,
privirea
se privește uimită
strigând,
că viața…
viața
te vede
cum joci
în unicul tău
cabaret.
Silvia Urlih 29.93.2013
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu