Ți-aduci aminte frate drag,
că eram
doi copaci în crâng,
eram
ca două crizanteme
ce înfloreau în glastra-nchisă,
eram,
eu și cu tine doi bujori,
dar ai plecat,
iar eu tot plâng,
curg râuri de-amintiri
din floarea de narcisă.
Ți-aduci aminte frate drag,
că eram două fructe-n pom,
eram doi cai sălbatici
care-alergau pe câmp cu miriști,
tu
ai plecat la cer albastru,
eu
am rămas în veșnic somn,
tu
ai plecat să îmi fii înger,
eu
am rămas cu ochii triști.
Ți-aduci aminte frate drag,
că ne eram
un singur suflet,
când eu muream
tu mă-nviai
cu apa vie din altar,
dar ai plecat să îmi fii înger
și mi-ai lăsat
plânsul din plânset,
tu ai plecat să îmi fii dor,
dar mi-ai lăsat
darul din dar.
Silvia Urlih 04.05.2018
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu