ÎMI SUNT OM - Silvia Urlih

Îmi sunt om,

un pământean,

tot pământul e mine,

mă învârt în jurul lui,

sufletul

îi dă lumină,

soarele îmi este drum

fără lacrimi

și suspine,

mă lumin din încercări,

îmi sunt vremea

ce-o să vină.

Îmi sunt drumurile-n mine,

drumuri

cu final nescris,

când tristețea mă apasă,

îmi sunt ziua

care vine,

când sunt vis,

îmi sunt nescrisul visului

ce-n vis mi-e scris,

când sunt plâns,

îmi sunt neplânsul ce m-apasă

și mă ține.

Soarele

și luna-n mine

împreună

se-mpreună,

sufletul se rupe-n două

când

noroaie plouă-n mine,

îmi sunt lut de olărit,

îmi sunt floare-n rădăcină,

îmi sunt cerul

ce așteaptă lumina

să îl lumine.

Silvia Urlih 23.05.2018