PIATRĂ FĂRĂ DE LUCIRE - Silvia Urlih

Ești un giuvaier,

ești om,

colierul de smaralde

ce atârnă preţios

la gât falnic

de pământ,

îți brăzdează-n șerpuire,

rubinii,

izvoare calde,

îți ești liniștea din munți

ce te-nalță

prin cuvânt.

Ești un giuvaier,

dar timpul,

soarele l-a rupt din tine,

ai rămas

o simplă piatră,

piatră

fără de lucire,

colieru-i lanț de foc,

ești piatră,

plin de cruzime,

pământul nu te mai vrea,

îi ești mare amăgire.

Ești ca piatră-a cerului la gâtul pământului,

giuvaierul s-a pierdut, doar o piatră-i ești la gât.

Silvia Urlih 21.05.2018