VIS PERDUT ÎN VIS - Silvia Urlih

În nectarul de cuvinte

ce au înghețat

privirea,

s-a stins

flacăra iertării,

plânge-acuma fumegând,

încolțesc

în vatra apei,

sloiuri

ce-au ucis iubirea,

cuvinte care-au ucis,

pleacă-acum spre nori,

plângând.

Jarul

profanează trupul,

se-mpreună-n umbra

moartă,

readuce-n scânteiere,

o scânteie-n agonie,

luminează

labirintul flăcării

ce-i e

în soartă,

își dorește să trăiască

să își fie-n viață

vie.

În nectarul de cuvinte

ce și-a fost cândva

abac,

se adună-n necuvinte

vorbe

care au ucis,

vorbele-au vorbit o vreme,

au vorbit,

acuma,

tac,

testamentul ce-a fost scris,

e doar vis

pierdut în vis.

Silvia Urlih 10.05.2018