Inchisă în dulapul minţii,
trag catifeaua gândului,
se dezvelesc dulci amintiri,
sunt amintiri
ce vin ca vis,
se-ntorc din neguri prăfuite,
se-ntorc cu anii vântului,
ar vrea
să fie o secundă
nu amintiri,
ci floare de cais.
În nopţi ce mă ademenesc
cu braţe dulci,
plec în visări,
iar mă întorc în amintiri
și-adorm încet
cu ele-n-gând,
se strâng în pumnul visului,
firave vin din depărtări,
se zbat să rupă stânca serii,
să zboare-n ceruri,
baleind.
Se strâng în pumnul gândului
dulci amintiri
și amăgiri,
ca frunze moarte se-mpletesc
în crengi uscate
care-au fost,
frunza jelește a dorire,
însă răsare-n răsăriri,
stau prinse-n-cușca caldă-a palmei
și amintiri
care n-au rost.
Silvia Urlih 25.05.2018
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu