AM FOST UN TRECĂTOR - Silvia Urlih

Am fost un trecător tăcut

pe drumul aspru

și pietros,
am alergat prin ciob şi praf,

pare c-am fost un alizeu,
mi-e zdrenţuită

și cernită

haina…

pășeam anevoios,

pășeam pe drumul plin de pietre,

dar drumul,

nu era al meu.

Mi-e sfîşiată carnea toată

de ciobul aspru,

veninos,
căci

am lăsat în urma mea

bucăți

din sufletu-n setat,

talpa ce-acum îmi e covor,

izvorul meu prietenos,

a stat o clipă să respire,

o clipă-n mine,

ea a stat.

Mai  curge roşu sângeriu,

mai curge lacrimă-n durere,

mai curg copaci fără de ramuri

și frunze

fără înverzire,

mai curg

păduri fără copaci

și

toamne fără amurgire,

mai curg câmpii fără bucate

și lună

fără de iubire.

Pășesc pe drum bătătorit,

un drum

cu flori înmiresmate,

mi-e bine,

Doamne cât de bine îmi e să fiu

cu mine iar,

când m-am pierdut în lumea largă,

zile și nopți

mi-au fost furate,

m-am regăsit copac cu frunze,

copac

cu fructe ce mi-s dar.

Silvia Urlih 09.05.2018