Amintirile
mai dor,
fruntea
vor să
mi-o-ncunune,
scormonesc
sub scoarța vremii,
dezvelesc
comori
ascunse-n mine de cărbune,
amintiri
se mai
întorc,
precum
ploi
cu
soare.
Sunt
ca ploile de vară
ce aduc răcoare,
varsă peste arşiţă
haina ploii reci,
se așeanză-n rafturi goale,
nu știu
că mai doare,
doare pasul ce-a pășit
singur pe poteci
Se preling ca lacrima,
penel pentru gând,
s-au pierdut bucăți de suflet
pe cărări uitate,
mai aud câte-un oftat,
aud
și-un descânt,
în cuvinte se aducă
și se scriu
în carte.
Amintiri ce încă dor,
îmi sunt
zbor de fluturi,
se așează-ncetișor
în cotloane
fără rost,
le păstrez doar o secundă
căci îmi sunt rebuturi,
mă înfăș în viitorul
care nu mi-a fost.
Silvia Urlih 04.05.2018
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu