Oare
am mai putea să acordăm
pianul
ce și-a pierdut în noapte
glasul,
oare-am putea
să acordăm
vioara
ce-n ziuă
vocea nu și-o mai aude ?
Cum am putea
să acordăm
o viață
ce-o viață-ntreagă
a cântat prea fals,
cum am putea
să-i auzim cântarea,
când praful
s-a depus de-n deget
peste glas ?
Cum am putea
să credem în cântarea
ce-n glăsuirea ei
nimic nu mai transmite,
cum să-n-țelegi
o melodie
fără melodie
când
cântul e cântat
de-un surdomut ?
Cum să-nțelegi cântarea mută
cântată de-un pian dezacordat,
cum să-nțelegi cântarea surdă
cântată de-o vioară ce glasul și-a furat ?
Un pian
și o vioară
cântă fără dirijor,
au cântat o viață fals
și-au încărunțit,
și-au plans în însingurare
dorul lor în dor,
au aflat în întomnire
că
o viață s-au mințit.
Silvia Urlih -08.05.2018
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu